Afara
ploua , erau picaturi calde de vara , zambetul nu iti lipsea.
Eram
cu zambetul pana la urechi si alergam , cand privirea ti-am vazut-o.
Am
trecut de poarta ce a fost deschisa mereu , pentru ca in sufletul tau
putea intra oricine , insa nu oricine ramanea .
Ai
ajutat si ai daruit mereu cu bunatatea sufletului tau . Ne-ai invatat
harnici sa fim , rusinosi si cu bun simti .
E
acea zi care mi-o amintesc , cand in pragul usii tu erai , ne
asteptati ca alta data , ca de fiecare data . Da pentru ca ne-ai
asteptat mereu asa cum noi te-am asteptat dupa ce ai plecat , insa nu
ai mei venit , ai fost oare suparat ?
Rugaciuni
si rugaciuni sa mai apari , prima data cand in vis te-ai aratat cu
spatele erai , eram un suflet nevinovat m-am speriat si am tipat .
De
atunci greu ai mai venit , insa stii ? in acea noapte de vara ce-a
mai lunga si rece zi , tu nu ai mai fost , ti-am auzit pasii grei pe
cimentul sfaramat . Erai tu , un bun ramas ti-ai luat , de ce ai
plecat?
Poate
Dumnezeu pe ce-i buni ii ia la el pentru ca aici numai oameni rai au
cam ramas , numai rautate si resentimente . Pacea a cam disparut tu
ai stiut mereu armonia sa o aduci.
De
cand ai plecat linistea s-a spulberat , viata ni-sa schimbat .
Un
dor nesfarsit s-a instalat si tristetea ne-a fost prieten , cel mai
bun prieten . Am regrete , toti avem regrete , ai plecat , pana si
cerul s-a intunecat , milioane de picaturi s-au topit pe pamantul
uscat de durere, de amar .
Va
veni o zi cand ne vom intalni pana atunci ramai in continuare ingerul
sufletului meu .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu